7 Munti din Gradina Carpatilor

Avem si Facebook unde un "Like" pe bune, ne face bine, imi da incredere si ne arata ca ce facem are un rost.

    De ce urc pe munte? - m-am intrebat de cateva ori, in diferite momente. De regula nu ma intreb pentru ca asa traiesc eu, asa decurg lucrurile in viata mea: traiesc in Rasnov, un oras inconjurat de munti. Pe geamul camerei mele vad Piatra Craiului si stiu exact fiecare loc din dantela crestei profilata pe cer; din sufragerie vad Bucegii si stiu exact locurile pe unde urcam la Omu sau la Malaiesti. Din spatele curtii incepe Postavaru unde fac antrenamente cel mai des, unde stiu toate traseele de mountain bike, potecile de cros, zonele de catarat.

Din anul 2009 sunt membra a Lotului National de Alpinism si reprezint Romania in expeditii in munti inalti. La varsta de 14 ani am primit titlu de Maestru al Sportului. Palmaresul meu, dupa expeditia « Antarctica 2011 », cuprindea : o premiera mondiala, 7 recorduri mondiale de varsta si 2 recorduri europene de varsta.

Si totul a inceput asa: era prin februarie 2008, iarna, veneam de la scoala; eram clasa a VII-a si, trecand catre Club, prin partea istorica a orasului, ma simteam ca in basme, intr-un oras de turta dulce, totul era ornat cu zahar, totul stralucea de la soarele puternic si totul era nemiscat de la gerul care facea zapada sa schirtaie frumos sub pasi. Ma gandeam ca zapada asta e perfecta pentru snowboard, partia e aproape, dar zioa-i scurta acum si azi am programat antrenament la panoul de catarat, la Club. Intru, tata cu cativa colegi discuta despre expeditii si munti, stau in jurul calculatorului, caua informatii, discuta. M-apuc de antrenament si prind franturi din discutia lor, povestesc despre America de Sud, desert, munti, escalada in Turcia….Afara zapada, ger, lumia,,si eu intr-o lume de poveste, in care se amesteca realitatea cu imaginatia si este atat de bine. Dupa un timp cei mari se muta in “sala de sedinte”, sa traga concluziile discutiei, mai aproape de vinul cu mere si scortisoara care incepuse sa dea arome de pe coltul plitei incinse. Eu, ramasa singura, ma duc la calculatorul deschis inca, sa vad locurile de care vorbeau inainte, sa mai umblu putin pe munti visati, si dau, la un timp, de descrierea Circuitului Seven Volcanoes. Citeam descrierile vulcanilor, relatari ale unor echipe de alpinisti care facusera diferiti munti din acest circuit si eram la limita intre basm si realitate, nici nu stiam exact daca citisem anumite lucruri sau erau numai in imaginatia mea.  Seven Volcanoes reprezintă escaladarea celui mai înalt vulcan de pe fiecare dintre cele 7 continente - Ojos del Salado 6,893 m (America de sud - Chile/Argentina) Kilimanjaro 5,895 m (Africa - Tanzania), Elbrus 5,642 m (Europa - Rusia), Pico de Orizaba  5,636 m (America de nord – Mexic), Damavand 5,610 m (Asia - Iran), Mount Giluwe 4,368 m (Australia – Papua Noua Guinee) şi Mount Sidley 4,285 m (Antarctica).

Am inceput sa povestesc colegilor de la Clubul Montan Altitudine care, indulgeti ca eram fata antrenorului  totusi, ma ascultau vreo doua minute, pe urma ziceau : bine, bine cand vei fi mare poate vei ajunge odata si pe-acolo, acum lasa prostiile si catara la panou ca aici inveti tehnica de baza. Au urmat doua luni in care am stat mai mult pe munte, am reluat cu tata, de data aceasta iarna, circuitul celor 7 Munţi din Grădină Carpaţilor, plecând tot de la Râşnov, începând cu Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraş, continuând cu Retezat, Metaliferi, Rodnei, încheind cu Ceahlău, alternând bătutul de urme în zăpadă cu schiul de tură , mersul cu rachete şi folosirea coltarilor la porţiuni de ghiaţă sau pe trasee mixte de alpinism.. Era iarna si dormeam in refugii sau in cort, de cele mai multe ori, caram echipamentul in spate sau in sanie; nu intelegeam nimic : era o diferenta foarte mare intre antrenamentul la panoul de catarat si iesitul la schi sau snowboard de pana atunci si turele din ultima perioada dar imi placea desi nu intelegeam schimbarea.

La sfarsitul acestei perioade ne-am adunat la Club si tata a zis ca da, ne apucam de Seven Volcanoes. Simplu : pe mt. Giluwe – Papua Noua Guinee si Plco de Orizaba – Mexic nu fusese nici o echipa din Romania pana in acel moment iar mt. Sidley din Antarctica nu fusese escaladat niciodata, deci Circuitul Seven Volcanoes nu fusese incheiat de nici un alpinist din lume. Da, si ? Ne apucam de treaba, Coco vrea si poate, Clubul are oameni care stiu si daca ne mobilizam si traim pentru asta vom reusi.

Pe 23 iunie 2008 am urcat pe cel mai înalt vulcan din Asia – Damavand, în Iran. Aveam 13 ani si jumatate, era primul meu varf di Circuitul Seven Volcanoes si eram, la momentul respective, cea mai tanara alpinista care atinge varful.

Pe 24 ianuarie 2011 am facut parte din prima echipa care a urcat mt. Sydlei, cel mai inalt Vulcan din Antaarctica, am fost prima alpinista din lume care a atins varful, prima alpinista din lume care a terminat Circuitul Seven Volcanoes.

Avem si Facebook unde un "Like" pe bune, ne face bine, imi da incredere si ne arata ca ce facem are un rost.